defteréu (-éi), s. m. – Dirijor de cor (de biserică) de grad inferior. Ngr. δευτερεύων „de mîna a doua” (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »

ometéu, ometéi, s.m. (reg.) augmentativ al lui om; omoi, om uriaș. Vezi definitia »

DERBEDÉU, derbedei, s. m. Om fără căpătâi, om de nimic; pierde-vară, vagabond, haimana. – Din tc. derbeder. Vezi definitia »

PAPILIONACÉU, -ÉE, papilionacei, -cee, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Subfamilie de plante dicotiledonate leguminoase care au florile cu cinci petale, asemănătoare cu aripile unui fluture; (și la sg.) plantă din această familie. 2. Adj. (Despre corola unor plante) Care seamănă cu un fluture; (despre plante) care are o asemenea corolă. [Pr.: -li-o-] – Din fr. papilionacés. Vezi definitia »

GHIȘÉU, ghișee, s. n. Ferestruică ori deschizătură special amenajată în ușa sau în peretele unui birou (2), prin care publicul poate lua contact direct cu funcționarii unei instituții. [Var.: (rar) ghișét s. n.] – Din fr. guichet. Vezi definitia »