practicá, practicále, s.f. (înv.) 1. proces-verbal. 2. permisiune de trafic dată unui vapor; autorizație de a face negoț. Vezi definitia »

IMBRICÁ, imbrichez, vb. I. Tranz. A suprapune parțial, asemenea solzilor de pește, țiglele sau șindrilele de pe un acoperiș. – Din fr. imbriquer. Vezi definitia »

DISLOCÁ vb. I. tr., refl. a (se) urni, a (se) mișca din loc, a (se) strămuta, a (se) desprinde din întreg. ◊ (despre oase) a scoate, a face să iasă din încheieturi, a (se) dezarticula, a (se) luxa. ◊ (despre trupe) a (se) mișca, a (se) porni dintr-un anumit loc. ◊ a separa doi termeni dintr-un grup sintactic prin introducerea de cuvinte între determinat și determinant. II. refl. (despre straturi geologice) a se deplasa sub acțiunea mișcărilor tectonice. (< fr. disloquer, lat. dislocare) Vezi definitia »

VERIFICÁ vb. I. tr. 1. A supune la un control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. A cerceta pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde misiunii care i se dă. [P.i. verífic, 3,6 -că. / < lat. verificare < verus – adevărat, facere – a face, cf. fr. vérifier]. Vezi definitia »

a juca (pe cineva) pe degete expr. a manipula (pe cineva), a profita de comportamentul docil al cuiva. Vezi definitia »