Definita cuvantului curmea
curmeá (-éle), s. f. – Partea din spate a plugului. Origine incertă. Din ruus. kormá „partea dinapoi”, după Cancel 15, sau din bg. kărmá (Conev 71). Weigand, Jb, XIX, 79, oscilează între lat. *columella și der. de la cormană, cu schimbare de suf. Este posibil să fie vorba de un der. de la cormană, cu schimbare de suf. Este posibil să fie vorba de un der. de la curmei (sau *curmel), cum este cățel-cățea, dar semantismul nu este clar.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu curmea
sfirigeá, sfirigéle, s.f. (înv.) manta ori pelerină din stofă fină și subțire sau din mătase, purtată odinioară de boieri sau de soțiile lor peste îmbrăcămintea obișnuită; feregea. Vezi definitia »
ÎNMĂNUNCHEÁ, înmănunchez, vb. I. 1. Tranz. A strânge, a lega în mănunchi. 2. Refl. Fig. A se aduna la un loc. – În + mănunchi. Vezi definitia »
GĂUREÁ, GĂURÍCĂ, găurele, s.f. Diminutiv al lui gaură; găurice. ♦ (La pl.) Fel de broderie pe o pânză din care s-au scos din loc în loc câteva fire. [Pr.: gă-u-] – Gaură + suf. -ea, -ică. Vezi definitia »
neasémenea adj. invar. (înv.) care nu e la fel; inegal. Vezi definitia »
DOUĂZÉCILEA, -ZÉCEA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; de obicei cu valoare adjectivală) Care se află între al nouăsprezecelea și al douăzeci și unulea. [Pr.: do-uă-] – Douăzeci + le + a. Vezi definitia »