Definita cuvantului curnic
cúrnic (cúrnice), s. n. – Coteț de găini. – Var. (Banat) curelnic, (Olt.) curuiac. Bg. kurnik (DAR), din sl. kurŭ „cocoș”, cf. curcă.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu curnic
GLÁSNIC, -Ă, glasnici, -ce, adj. (Înv.) Sonor, răsunător. ♦ (Substantivat, f.) Vocală. – Din glas + suf. -nic. Vezi definitia »
PSIHOSOMÁTIC, -Ă I. adj. referitor la psihosomatică; somatopsihic. II. s. f. orientare în medicină care explică maladiile fizice, tulburările morbide ca răsunet somatic al unor disfuncții sau a unor cauze extreme stresante. (< fr. psychosomatique) Vezi definitia »
BACTERIOLÓGIC, -Ă, bacteriologici, -ce, adj. Care se referă la bacterii sau la bacteriologie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. bactériologique. Vezi definitia »
BRIC2 adj. inv., s. n. cărămiziu. (< fr. brique) Vezi definitia »
ANTITÓXIC, -Ă adj., s. n. (medicament) care anihilează efectele otrăvurilor. (< fr. antitoxique) Vezi definitia »