Definita cuvantului cursă
cúrsă (cúrse), s. f. – 1. Ambuscadă. – 2. Capcană, șiretenie, viclenie, uneltire. Part. de la vb. cure „a fugi”, în forma sa f. Evoluția semantică de la „a fugi”, la „a fugi după cineva, a încolți” și de aici la „a vîna, a captura” este normală, cf. fr. chasser, care păstrează încă cele două sensuri. Cursă apare din sec. XVI cu sensul de „ambuscadă”, cf. lat. med. cursa „incursiune”. Totuși, se consideră în general ca etimon al rom. cuvîntul alb. kurthe (Meyer 216; Philippide, II, 711) și indirect tc. kurs „disc” (Șeineanu, II, 149), ipoteză puțin probabilă, cf. Rosetti, II, 115. După Diculescu, Elementele, 464, din gr. ϰυρτία „grilaj.” – Der. cursar, s. m. (meșter care face capcane). Dacă der. pe care o propunem este exactă, alb. trebuie să provină din rom.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cursă
FUMAGÍNĂ s.f. Boală a unor arbori de pădure, a viței de vie și a unor pomi fructiferi datorată unei ciuperci și care se manifestă prin apariția unor pete negre, prăfoase pe organele atacate. [< fr. fumagine]. Vezi definitia »
CHÍNTĂ s.f. v. cvintă. Vezi definitia »
șampanéză, șampanéze, s.f. (reg.; fam. și deprec.) femeie neserioasă, ușuratică. Vezi definitia »
nădrăgílă s.m. (înv. și reg.) 1. băiat care începe să poarte pantaloni. 2. țărănoi. Vezi definitia »
BULUCBÁȘĂ, bulucbași, s. m. (Înv.) Comandant de buluc (2). – Tc. buluk-bașı. Vezi definitia »