ARMÓNIU, armonii, s. n. Instrument muzical cu claviatură asemănător cu orga, la care sunetele sunt produse de vibrarea unor lamele metalice la presiunea aerului ieșit dintr-un burduf acționat cu pedale. – Din fr. harmonium, germ. Harmonium. Vezi definitia »

CALÍCIU s.n. 1. Înveliș extern al florii, format din sepale. 2. Cupă, potir. 3. Parte a bazinetului în care se colectează urina. [Pron. -ciu. / < fr. calice, cf. gr. kalyx = boboc de floare]. Vezi definitia »

HABACÍU, habacii, s. m. (Reg.) Haină de aba. – Comp. ucr. haba „aba”. Vezi definitia »

NISIPÍU, -IE, nisipit, adj. (Rar) Gălbui (ca nisipul¹). – Nisip + suf. -iu. Vezi definitia »

PROTACTÍNIU s.n. Element metalic radioactiv, izotop al uraniului, care se dezintegrează, trecând în actiniu. [Pron. -niu. / cf. fr. protactinium, germ. Protaktinium]. Vezi definitia »