Definita cuvantului curuț
curúț (curúți), s. m. – Rebel, insurgent, răsculat. Mag. kuruc, din germ. Kreuz(fahrer) „cruciat” (DAR; Gáldi, Dict., 123), nume dat țăranilor care au participat la rebeliunea din 1514, din Ungaria.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu curuț
soréț s.m. (reg.) vânt călduț care bate dinspre răsărit. Vezi definitia »
LAȚ2 s. n. v. leaț. Vezi definitia »
naț! interj. (intl., înv.) cuvânt întrebuințat de infractori ca semn de recunoaștere, fără a-și divulga numele. Vezi definitia »
păcătúț, păcătúțe, s.n. (înv.) păcat mai puțin grav; păcățel. Vezi definitia »
scurumáț, s.n. (reg.; în expr.) a se da de-a scurumațu = a se da de-a rostogolul; a se rostogoli. Vezi definitia »