Definita cuvantului cută
cútă (cúte), s. f. – 1. Pliu, îndoitură. – 2. Zbîrcitură, încrețitură, rid. – 3. Pungă sub ochi. – 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. cŭtem „piele” (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Pușcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ϰότις „crestătură, incizie”. Cealaltă explicație, bazată pe bg. skut „margine, tiv” (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaștem, și care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. – Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cută
FERESTRÍCĂ, ferestrici, s. f. (Înv.) Ferestruică. [Var.: ferestícă s. f.] – Fereastră + suf. -ică. Vezi definitia »
TRICOMONÁZĂ s. f. boală cauzată de tricomonas, care determină avorturi, sterilitate, infecții etc. (< fr. trichomonase) Vezi definitia »
gléznă (glézne), s. f. – Parte a piciorului care cuprinde articulația tibiei cu tarsul. – Mr. gleznă. Sl. glezĭnŭ (Miklosich, Lexicon, 129; Cihac, II, 121; Conev 89; Iordan, Dift., 258), cf. sb., cr. gležanĭ, slov. gležen, pol. glozna, rus. glezna. Cuvînt comun (ALR, I, 59). Vezi definitia »
CALÍȘĂ s. f. formație geologică în formă de crustă albicioasă, dură, din carbonat de calciu, în solul din sud-vestul S.U.A. (< fr., sp. caliche) Vezi definitia »
FOTOCATALÍZĂ, fotocatalize, s. f. Cataliză selectivă produsă de lumină. – Din fr. photocatalyse. Vezi definitia »