Definita cuvantului cutie
cutíe (cutíi), s. f. – 1. Obiect de lemn, metal etc., în care se păstrează diferite lucruri. – 2. Etui, toc, trusă. – 3. Sertar. – 4. Cufăr, ladă. – Cutia milelor, institut național de binefacere, fundat în 1775 de către domnitorul Alexandru Ipsilanti, condusă din 1793 de marele vornic de cutie și alimentată de bunurile persoanelor care au decedat fără a lăsa moștenitori, și o treime de la cei care decedau fără să lase testament. – Cutia sătească, specie de piață de grîne fundată în sec. XVIII. – 5. Orfelinat. – Copil de cutie, orfan, copil găsit. – Mr. cutie, megl. cutiiă. Tc. kutu, kuti (Șeineanu, II, 151; Miklosich, Türk. Elem., I, 338; Berneker 653; Lokotsch 1271; Ronzevalle 139); cf. gr. ϰουτί, bg., sb. kutija, alb. kuti. – Der. cutier, s. m. (perceptor; negustor ambulant).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cutie
fundoáie s.f. (reg.) 1. loc dosit prin munți; înfundătură. 2. partea de jos a casei. 3. piatra de sub crucea morii de apă. Vezi definitia »
DENOTÁȚIE, denotații, s. f. 1. (Log.) Sferă. 2. (Lingv.) Semnificație. – Din fr. dénotation. Vezi definitia »
cálie, cálii, s.f. sg. (pop.) ființă închipuită, invocată de copii când se scaldă în râu (pentru a rezista ca și ea la frig). Vezi definitia »
bataie de joc la adresa cuiva, incercand sa iei peste picior replicile aceleeasi persoane Vezi definitia »
APROSEXÍE s. f. slăbire a atenției, în stări confuzionale, demențe și oligofrenii. (< fr. aprosexie) Vezi definitia »