Definita cuvantului erbivor
ERBIVÓR, -Ă, erbivori, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se hrănește numai cu plante. 2. S. n. (la pl.) Ordin de mamifere care se hrănesc numai cu plante; (și la sg.) animal din acest ordin. – Din fr. herbivore.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu erbivor
REFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoiește. 2. (înfăptuitor) al Reformei (2). (< fr. réformateur, lat. reformator) Vezi definitia »
DISECTÓR s. n. (tv.) ~ de imagini = tub electronic al cărui catod, când e luminat, poate emite electroni. (< fr. dissecteur) Vezi definitia »
CRISTALIZÓR s. n. vas de laborator, aparat industrial pentru cristalizarea soluțiilor; cristalizator. (< fr. cristallisoir) Vezi definitia »
mohór (mohóri), s. m. – Părîng (Setaria glauca, Setaria viridis). Mag. mohar (Cihac, II, 516; Gáldi, Dict., 94), cf. sb., cr. muhar, bg. mohor (Conev 46). – Der. mohorît, adj. (înv., roșu-închis; sumbru, întunecat; întristat, melancolic), pentru culoarea spicului; mohorî, vb. (a întrista a întuneca); mohorală (var. mohoreală), s. f. (obscuritate; neliniște, regret; monotonie); mohorîu, adj. (înv., roșu-închis); mohorîți, vb. (înv., a vopsi în roșu); muhurel, adj. (cu pielea brună). Vezi definitia »
referitor la al doilea mare sistem enzimatic cu origine membranara Vezi definitia »