RÉNTĂ s.f. 1. (Ist.) Plată (în muncă, în produse sau în bani) la care era obligat iobagul față de stăpânul său. 2. (Ec.) Venit pe care îl aduce cu regularitate un bun imobiliar și care nu este legat de o activitate productivă a proprietarului acestora; dobândă a unei obligații emise de stat. ♦ Rentă viageră = rentă anuală care încetează la moartea beneficiarului. [< fr. rente]. Vezi definitia »

păpăláșcă s.f. (reg.) 1. mortar. 2. lut frământat cu apă, folosit ca material de construcție la casele țărănești; noroi. Vezi definitia »

SPOROFÍLĂ, sporofile, s. f. Frunză pe care se formează sporangele. – Din germ. Sporophyl. Vezi definitia »

portomonétă, portomonéte, s.f. (înv.) portmoneu. Vezi definitia »

a umbla ca vodă prin lobodă 1. a nu-și face griji. 2. a-și da importanță. Vezi definitia »