DRAPÉL s. n. 1. steag al unei unități militare; steag, flamură. ♦ a fi sub ~ = a servi în armată. 2. (cinem.) suprafață opacă dintr-o bucată de pânză neagră întinsă pe o ramă metalică, care se poate monta pe un stativ, permițând reținerea luminii pe anumite obiecte sau mascarea anumitor zone din cadrul unui film. 3. (av.) punere în ~ = fixare a palelor unei elice cu pas variabil într-o poziție care oferă o mai mică rezistență în înaintare în caz de oprire a motorului. (< it. drappello) Vezi definitia »

RECTOCÉL s.n. (Med.) Hernie sau prolabare a rectului. [< fr. rectocèle, cf. lat. rectum – rect, gr. kele – hernie]. Vezi definitia »

dedițel, dediței s. m. 1. somnifer. 2. otravă. Vezi definitia »

FARINGOCÉL s. n. hernie a faringelui. (< fr. pharyngocèle) Vezi definitia »

vânturél¹ (șoim, erou) s. m., pl. vânturéi, art. vânturéii Vezi definitia »