MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s. f. (Bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta. Vezi definitia »

ACUTUMÁNȚĂ s. f. 1. faptul de a se obișnui; adaptare. 2. (med.) proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament, a unei otrăvi. (< fr. accoutumance) Vezi definitia »

ZĂNGĂITÚRĂ s. f. v. zăngănitură. Vezi definitia »

macheală, macheli s. f. 1. beție, stare de eberietate. 2. bĂutură alcoolică. Vezi definitia »

sméniță, sménițe, s.f. (reg.) plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice; cătușniță. Vezi definitia »