Definita cuvantului dafin
dáfin (-ni), s. m. – 1. Laur (Laurus nobilis). – 2. (Olt.) Salcîm. Gr. δάφνη, prin intermediul lat. daphinus (Pușcariu 482; Candrea, Éléments, 23; Diculescu, Elementele, 481; Sandfeld 18), cf. afin. După alți cercetători (Cihac, II, 654; Candrea), din sl. (bg., sb.) dafina, cf. alb. dafinë, dafën, tc. dafne; însă chiar cuvîntul sl. provine din lat. sau din rom. (cf. Miklosich, Elem., 406).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dafin
PROTOGÍN, -Ă adj. proterogin. (< fr. protogyne) Vezi definitia »
CITADÍN, -Ă I. adj. de oraș, orășenesc. II. s. m. f. locuitor al unui oraș; orășean. (< fr. citadin, it. cittadino) Vezi definitia »
slin, slinuri, s.n. 1. (reg.) strat de murdărie de pe pielea nespălată, de pe îmbrăcămintea purtată mult și neîngrijită sau de pe obiectele mult întrebuințate și necurățate la vreme. 2. (înv.; în forma: slim) aluviuni care fertilizează solul prin cantitatea mare de materii organice conținute. 3. (reg.) cerumen. 4. (reg.) uger. Vezi definitia »
DÁFIN, dafini, s. m. Mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale; laur (Laurus nobilis). ◊ Foi de dafin = frunzele uscate ale arborelui descris mai sus, folosite drept condiment. ♦ (La pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) Frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; fig. glorie, succes. – Din scr. dafina. Vezi definitia »
călin, -ă, adj. (reg.) căldicel, călduț. Vezi definitia »