Definita cuvantului dăinui
dăinuí (dăinuiésc, dăinuít), vb. – 1. A dura. – 2. A se prelungi, a ființa. Sb. danovati, danujem (Candrea; Scriban). După Șeineanu, II, 152 și Pascu, II, 130, din tc. dayanmak „a dura”; ipoteză improbabilă. – Der. dăinuitor, adj. (trainic, persistent).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dăinui
ZĂHĂTUÍ vb. IV. v. zăhăi. Vezi definitia »
ANZÓATEGUI [ansoáteghi], stat la N Venezuelei, pe coasta Oc. Atlantic; 43,3 mii km2; 857,1 mii loc. (1989). Centru ad-tiv: Barcelona. Expl. de petrol. Vezi definitia »
TECSUÍ vb. IV v. ticsi. Vezi definitia »
TĂMĂDUÍ, tămăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) însănătoși, a (se) vindeca, a (se) lecui. [Prez. ind. și: tămắdui] – Din magh. támadni „a sprijini”, „a ajuta”. Vezi definitia »
povestuí, povestuiésc, vb. IV (înv.) 1. a arăta, a indica. 2. a propovădui; a predica. Vezi definitia »