Definita cuvantului dăinui
dăinuí (dăinuiésc, dăinuít), vb. – 1. A dura. – 2. A se prelungi, a ființa. Sb. danovati, danujem (Candrea; Scriban). După Șeineanu, II, 152 și Pascu, II, 130, din tc. dayanmak „a dura”; ipoteză improbabilă. – Der. dăinuitor, adj. (trainic, persistent).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dăinui
BĂDĂDUÍ vb. IV. v. bădădăi. Vezi definitia »
ȘEVERUÍ vb. tr. a netezi fin flancurile roților dințate necălite. (după engl. shaving) Vezi definitia »
făgúi, făgúi, s.m. (reg.) fag mic, tânăr; făguț, făguleț, făgătui, făgulean, făgan. Vezi definitia »
cutruzuí, cutrúzui, vb. IV (reg.) a cotrobăi, a scotoci, a bodicăi, a cutrului. Vezi definitia »
REDISTRIBUÍ vb. tr. a distribui din nou. (< fr. redistribuer) Vezi definitia »