VEHICULÁR, -Ă adj. referitor la vehicule. ♦ limbă ~ă = limbă care servește comunicării între popoare cu limbi materne diferite, pe un anumit teritoriu. (< fr. véhiculaire) Vezi definitia »

VEXILÁR s. m. (ant.) 1. purtător al unui vexil¹ (1). 2. soldat roman care făcea parte dintr-o unitate cu vexil propriu. (< lat. vexillarius, fr. vexillaire) Vezi definitia »

REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Bloc cu formulare pe care se scriu rețete (1). 2. S. n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete (2), componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 3. S. n. Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar. Vezi definitia »

CHANDRASEKHAR [tʃandrasehár], Subrahmanyan (1910-1995), fizician american de origine indiană. Prof. univ. la Chicago. Cercetări privind transferul radiativ, stabilitatea hidrodinamică și hidromagnetică, studii asupra piticelor albe și, în genere, asupra structurii și evoluției stelelor. Premiul Nobel (1983), împreună cu W.A. Fowler. Vezi definitia »

VENTRICULÁR, -Ă adj. Referitor la ventricul, al ventriculelor. [Cf. fr. ventriculaire]. Vezi definitia »