FLEXIONÁR adj. (Despre o limbă) Care posedă flexiune. [După fr. flexionnel]. Vezi definitia »

spătár (-ri), s. m. – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Mold. era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der. spătăreasă, s. f. (nevastă de spătar); spătărel, s. m. (militar în subordinea spătarului); spătări, vb. (a exercita slijba de spătar); spătărie, s. f. (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adj. (al spătarului). Vezi definitia »

SUBCOMISÁR s.m. Funcționar al vechii poliții, inferior în grad comisarului. [După fr. sous-commissaire]. Vezi definitia »

panacotar, panacotari s. m. (intl.) hoț de buzunare. Vezi definitia »

PATIBULÁR, -Ă, patibulari, -e, adj. (Livr.) Vrednic de spânzurat; demn de spânzurătoare. – Din fr. patibulaire. Vezi definitia »