OLECRÁN s.n. (Anat.) Apofiză a extremității superioare a cubitusului, formând proeminența cotului. [< fr. olécrâne, cf. gr. olene – cot, kranion – cap]. Vezi definitia »

span s.n. (înv.) veche unitate de măsură pentru lungime; palmă. Vezi definitia »

HEPTÁN s.n. Hidrocarbură saturată cu șapte atomi de carbon în moleculă. [< fr. heptane , cf. gr. hepta – șapte]. Vezi definitia »

HELIOTEHNICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în heliotehnică. (< fr. héliotechnicien) Vezi definitia »

REPUBLICÁN¹ s. m. pasăre de mărimea unei mierle, care trăiește în grupuri în sudul Africii. (< fr. républicain) Vezi definitia »