icrám, icrámuri, s.n. (înv.) cinstire, primire bună. Vezi definitia »

avrám (avrámă), adj. – Varietate de prună. – Var. avrămiu. Ngr. ἀβράμηλο „prună” (Iordan, BF, VI, 155); cuvînt pe care Danguitsis 148 îl derivă din gr. βράβυλος, dar care a putut fi influențat și de sl. (j)ablanŭ „măr”; cf. gr. μήλος și chiar de aspectul fructului, care are o anume asemănare cu mărul. După DAR, de la numele propriu Avram, ceea ce pare mai curînd etimologie populară. Vezi definitia »

BIGÁM, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se găsește în situația de bigamie. [< fr. bigame, cf. lat. bis – de două ori, gr. gamos – căsătorie]. Vezi definitia »

TETRADINÁM, -Ă adj. (Bot.; despre androceu) Format din șase stamine, din care patru sunt mai lungi, ca la crucifere. [Cf. fr. tétradyname]. Vezi definitia »

DURHAM DÁRHAM/ s. n. rasă englezească de taurine, cu cap mic și membre scurte, crescută pentru producția de carne. (< engl. durham) Vezi definitia »