MONOPÓDIU s. n. mod de ramificație a tulpinii cu creștere neîncetată și cu ramuri laterale. (< fr., lat. monopodium) Vezi definitia »

INDÍCIU, indicii, s. n. Semn (aparent) după care se deduce existența unui lucru, a unui fenomen etc. ♦ Particularitate, semnalment, manifestare, dovadă concretă după care se poate recunoaște un obiect, o ființă sau un fenomen. ♦ (Jur.) Faptă, împrejurare, situație, care, privită în legătură cu alte fapte, împrejurări sau situații, poate servi ca probă într-un proces. – Din lat. indicium (cu sensuri după fr. indice). Vezi definitia »

stihurgíu, stihurgíi, s.m. (înv.) poet. Vezi definitia »

HIDRÓNIU s. m. ion obținut din unirea protonului cu o moleculă de apă. (< fr. hydronium) Vezi definitia »

PROCÁMBIU s. n. țesut meristematic primar, din celule alungite, care dă naștere țesutului conducător. (< lat., fr. procambium) Vezi definitia »