Definita cuvantului dambla
damblá (damblále), s. f. – 1. Paralizie, apoplexie. – 2. (Arg.) Capriciu, chef, poftă. – Mr. dămlae, dămbla, megl. damla. Tc. damla „gută” (Șeineanu, II, 153; Meyer 60), cf. ngr. νταμπλᾶς, alb. dambla, bg. damla. După Iogu, GS, VI, 383, sensul al doilea s-ar explica printr-o confuzie cu tc. damar „capriciu”; ipoteză greu de admis; trebuie plecat mai curînd de la sensul expresiei a-i veni damblaua „a paraliza”, considerat ca ceva foarte brusc și neașteptat. – Der. damblagiu, s. m. (paralitic; Arg., prost, tont; Arg., trăznit, nebun), din tc. damlali (Meyer, Neugr. St., II, 69); damblageală, s. f. (paralizie; Arg., nebunie, sminteală); damblagi, vb. (a paraliza).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dambla
SURCELÁ, surcelez, vb. I. Intranz. (Rar) A strânge surcele, a umbla după surcele. – Din surcele (pl. lui surcel). Vezi definitia »
PERSIFLÁ vb. I. tr. A lua în bătaie de joc pe cineva, a lua în râs, a lua peste picior. [< fr. persifler]. Vezi definitia »
RACLÁ vb. tr. a face un raclaj. (< fr. racler) Vezi definitia »
CÉLLA s. f. Sală sau spațiu într-un templu grec sau roman, unde se află statuia zeului protector; naos (2). – Cuv. lat. Vezi definitia »
BALLA, Giacomo (1871-1958), pictor italian. A semnat, împreună cu U. Boccioni, Carlo Carrá., F. Russolo și G. Severini, manifestul futurist din 1910. Interesat de redarea mișcării în pictură („Becul”, „Dinamismul unui cățel în lesă”). Vezi definitia »