Definita cuvantului dănac
dănác (dănáci), s. m. – Tînăr, flăcău, june. – Megl. dănac. Bg. danak „tăuraș” (Candrea; Scriban), din tc. dana „tăuraș”. Este greșită der. de la d’an ‹ de (un) an, propusă de Pușcariu 1186. Probabil același cuvînt, prin intermediul țig., l-ar fi dat pe danciu, s. m. (flăcău, băiat țigan), care s-a încercat să se explice plecîndu-se de la numele propriu Danciu (Șeineanu; Candrea), din țig. den či „donnez-moi quelque chose” (Graur 147), sau din mag. dancs „murdar” (Drăganu, Dacor., IV, 1553); ultimele explicații nu se potrivesc cu folosirea acestui cuvînt chiar de țigani.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dănac
CORNÁC s. m. conducător de elefanți sau de alte animale, în India. (< fr. cornac) Vezi definitia »
brac (bracuri), s. n. – Rest, rămășiță bună de aruncat. Germ. Brack, în parte prin pol., rut., rus. brak (DAR). – Der. brăcui, vb. (a da la o parte, a arunca ceva nefolositor; a lua caimacul, a lua tot ce e mai bun). Vezi definitia »
tambác s.n. (reg.; în expr.) a pune tambacul = a) bănui; b) a stărui, a insista. Vezi definitia »
durác s.n. (reg.) numele unui joc. Vezi definitia »
ANTITABÁC adj. invar. (Rar) Antitabagic. – Din fr. antitabac. Vezi definitia »