dănănăí (-ăésc, -ít), vb. – A legăna, a agita, a clătina. Creație expresivă, cf. bănănăi, dănăi. – Der. dăndănae (var. dănănae), s. f. (extravaganță, aiureală), din încrucișarea cu dandana.

Sursa: DER