înfuniá, înfuniéz, vb. I (reg., înv.) 1. a face funii. 2. a împleti, a suci (asemănător cu funiile). 3. a echipa o corabie cu funii. Vezi definitia »

OPÚNȚIA s.f. (Bot.) Plantă din familia cactaceelor, cu ramuri cilindrice sau turtite, de formă ovală și cu spini așezați în smocuri. [Pron. -ți-a. / < fr. opuntia]. Vezi definitia »

VICIÁ vb. I. tr. 1. A strica aerul, a-l face impropriu pentru respirație. ♦ (Fig.) A corupe, a deprava. 2. (Jur.) A face ca un act să fie defectuos, nevalabil, nul. [Pron. -ci-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind, part. -iat. / < fr. vicier, cf. lat. vitiare]. Vezi definitia »

FOLÍA s. f. 1. vechi dans portughez de carnaval, cu mișcare rapidă, cu acompaniament de castaniete; melodia corespunzătoare. 2. piesă muzicală pentru variații instrumentale sau vocale. (< port., sp. folia) Vezi definitia »

AUTOAPRECIÁ, autoapreciez, vb. I. Refl. A se aprecia singur; a se autoevalua. [Pr.: a-u-to-a-pre-ci-a] – Auto¹- + aprecia. Vezi definitia »