răsbí (-bésc, -ít), vb. – 1. A trece, a a traversa, a perfora, a deschide drum. – 2. A ajunge pînă la... – 3. A ajunge la ceva, a-și croi drum, a răzbate. – 4. A învinge, a răpune. – Var. răzbi. Sl. razbiti „a rupe” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 154). Din rom. provine săs. resbin. Din contaminarea lui răsbi cu abate a rezultat răsbate, vb. (a pătrunde, a perfora, a traversa; a ajunge la, a parcurge), der. răsbitor, adj. (descurcăreț). Vezi definitia »

DEOSIBÍ vb. IV. v. deosebi. Vezi definitia »

scărâmbí, scărâmbésc, vb. IV refl. (reg.) a se înțepa (cu o așchie). Vezi definitia »

AMBI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „amândoi”, „împreună”. [Cf. fr. ambi-, lat. ambo- – doi]. Vezi definitia »

pohibí, pohibésc, vb. IV (reg.) 1. a pretexta. 2. a face farmece, a descânta; a prezice, a prevesti. Vezi definitia »