COACERVÁȚIE s. f. stare instabilă a unei substanțe coloidale, intermediară între stările de dizolvare și de precipitare. (< fr. coacervation) Vezi definitia »

POLIGONOMETRÍE s. f. Ridicare topografică prin utilizarea unor rețele de poligoane închise, pe care se sprijină ridicările de detaliu pentru planimetria unei porțiuni mici de teren; poligonație. – Din fr. polygonométrie. Vezi definitia »

ELEUTERÍE, (2) eleuterii, s. f. 1. Guvernare liberă a unui stat din Grecia antică. 2. (La pl.) Serbări care se celebrau în cinstea unei victorii. [Pr.: -le-u-] – Din fr. éleuthérie. Vezi definitia »

GRAFOMETRÍE s. f. studiul comparativ al grafiilor, al grafismelor (pentru identificarea scrisului). (< fr. graphométrie) Vezi definitia »

ȘERPĂRÍE, șerpării, s. f. Mulțime de șerpi; loc unde se găsesc șerpi în număr mare. – Șarpe + suf. -ărie. Vezi definitia »