CONJUGÁRE s.f. 1. Totalitatea formelor flexionare ale unui verb. ♦ Fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. (Rar) Îmbinare, unire. 3. (Bot.) Unirea gameților în procesul de fecundare. ♦ Mod de fecundație la infuzori prin unirea temporară a doi indivizi, urmată de un schimb reciproc de substanțe nucleare. ♦ Unirea cromozomilor în timpul meiozei. [<conjuga]. Vezi definitia »

EXPECTORÁRE, expectorări, s. f. Acțiunea de a expectora și rezultatul ei; expectorație. – V. expectora. Vezi definitia »

AFÁCERE, afaceri, s. f. 1. Tranzacție financiară, comercială sau industrială, bazată de obicei pe speculă sau pe speculații. 2. (Fam.) Întreprindere cu rezultat favorabil. 3. Treabă (importantă), îndeletnicire, ocupație. ◊ Afaceri interne (sau externe) = treburi obștești privind problemele interne (sau externe) ale unei țări. – A³ + facere (după fr. affaire). Vezi definitia »

DRAMATIZÁRE s.f. Acțiunea de a dramatiza și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Povestire adaptată pentru a fi reprezentată pe scenă. [< dramatiza]. Vezi definitia »

VASODILATÁRE s.f. (Fiziol.) Vasodilatație. [< fr. vaso-dilatation]. Vezi definitia »