hăpăgá, hăpắg, vb. I (reg., înv.) a aluneca, a răpăga. Vezi definitia »

CÓNGA s.f. 1. Dans modern, inspirat din folclorul afrocubanez, o variantă a rumbei, cu tact sincopat; melodia acestui dans. 2. Tobă înaltă, de origine cubaneză, într-o orchestră de jaz, acționată cu degetele și cu palma. [< sp., fr. conga]. Vezi definitia »

DENEGÁ vb. tr. a nega, a tăgădui; a refuza. (< lat., it. denegare) Vezi definitia »

ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga. Vezi definitia »

strigá (-g, -at), vb. – 1. A țipa, a răcni. – 2. A chema. – 3. A recita strigături. – Megl. strig(are). Probabil der. lat. *strigāre „a țipa ca o cucuvea”, de la strix, cf. numele său fr. chat-huant, din huer „a striga” (Meyer, IF, VI, 120; Densusianu, Rom., XXXIII, 286; Meyer., Alb. St., IV, 73; Tiktin; Pușcariu 1657; REW 8319; cf. Graur, Rom., LIV, 507). – Der. din lat. *stridŭlāre (Pascu, I, 161; Pascu, Arch. Rom., VI, 265) este mai îndoielnică; și din cea lat. *exquiritāre (Cihac, I, 266; Koerting 3478) nu pare posibilă. Der. strigăt, s. n. (țipăt; chemare; sunete emise de animale); strigător, adj. (care strigă; care se remarcă; crainic, vestitor); strigătură, s. f. (strofă satirică care se strigă în timpul jocurilor populare); trigare, s. f. (înv., vînzare prin licitație). Vezi definitia »