vacanță, vacanțe s. f. (intl.) perioadă de detenție. Vezi definitia »

ȚEÁPĂ, țepi, s. f. 1. Par lung și ascuțit la un capăt (folosit în trecut ca instrument de supliciu); p. restr. vârful unui astfel de par. 2. Prelungire ascuțită și țepoasă la spicele cerealelor; (la pl.) resturile tulpinilor unor păioase, rămase în pământ după ce plantele au fost cosite. 3. Ghimpe, așchiuță, spin. 4. (La pl.) Păr aspru, ghimpos care acoperă corpul unor animale. – Cf. sl. čepati. Vezi definitia »

SLUGÚȚĂ, sluguțe, s. f. (Rar) Sluguliță. – Slugă + suf. -uță. Vezi definitia »

DEMITÉNTĂ s. f. tentă între clar și întunecat, într-o pictură sau gravură. (< fr. demi-teinte) Vezi definitia »

RĂBUFNITÚRĂ, răbufnituri, s. f. (Rar) Zgomot surd și puternic; răbufnire. – Răbufni + suf. -tură. Vezi definitia »