INSTRUMENTÁR s.n. Totalitatea instrumentelor folosite într-o anumită activitate. [Cf. fr. instrumentaire]. Vezi definitia »

prigonár, prigonári, s.m. (reg.) animal de tracțiune care se înhamă sau se înjugă la mijloc (între o pereche aflată în față și una în spate); mijlocaș, mijlocar. Vezi definitia »

PLURIMILENÁR, -Ă adj. multimilenar. (< pluri- + milenar) Vezi definitia »

EXTRAORDINÁR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius) Vezi definitia »

INTRAGLANDULÁR, -Ă, intraglandulari, -e, adj. Care se află, care se petrece în interiorul glandelor. – Intra¹-+glandular. Vezi definitia »