puricí, puricésc, vb. IV (reg.) 1. (despre șipci, cuișoare sau pene de lemn) a bate în pereții sau în bârnele unei case, pentru a fixa tencuiala sau lutul; a fixa cu purici (pietre). 2. (despre bucăți mici de cărămidă sau de piatră) a lipi pe pereții noi ai unei case, pentru a le mări rezistența. Vezi definitia »

a nu face mulți purici expr. a nu sta mult timp într-un loc. Vezi definitia »

picioci, s.m. cartofi, pere-radacina de la planta cartof Vezi definitia »

BUICÍ, buicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.; despre plante și vite) A se dezvolta, a crește peste măsură (în dauna rodului). [Pr.: bu-i-ci] – Din buiac. Vezi definitia »

VEȘNICÍ vb. IV. v. înveșnici. Vezi definitia »