DI² elem. dis¹-. () Vezi definitia »

prididí (prididésc, prididít), vb. – 1. (Înv.) A înmîna, a da. – 2. (Înv.) A supune, a ocupa, a domina. – 3. A asalta, a năpădi, a învinge. – 4. A stăpîni, a opri. – 5. A înfrunta, a rezista. – Var. înv. pridădi. Sl. prĕdati, imperf. – dadjĕchŭ (Tiktin), cf. preda. Candrea, II, 219 pornea greșit de la podidi. Vezi definitia »

presădí, presădésc, vb. IV 1. (pop.) a răsădi (plantele). 2. (reg.; despre vie) a butăși. 3. (înv. și reg.) a altoi. 4. (reg.; fig.) a face aluzii jignitoare, a atinge cu vorba. 5. (refl.; înv.) a se transmite (pe cale ereditară). Vezi definitia »

GLANDI- /GLANDO- elem. „ghindă”, „gland”. (< fr. glandi-, glando-, cf. lat. glans, -ndis) Vezi definitia »

sferdí, sferdésc, vb. IV (reg.) 1. (despre obiecte de lemn, de piatră) a tăia în așchii. 2. a (se) zgâria. Vezi definitia »