demn (démnă), adj. – 1. Vrednic, capabil de. – 2. Care impune respect. Lat. dignum (sec. XIX), adaptat rom. pe baza paralelismului signum › semn, lignum › lemn. – Der. (din lat. sau fr.) demnitar, s. m.; demnitate, s. f.; nedemn, adj. Formele dignitar, dignitate sînt înv. – V. îndemna. Vezi definitia »

PIEMN s. n. Făină de porumb, mălai (reg. zona Drăgășani, Vâlcea). [var. pielm s. n.] Vezi definitia »

SOLÉMN adj. (și adv.) 1. care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ de ceremonie. 2. important, măreț; grav. ♦ (despre persoane) plin de seriozitate, de gravitate. 3. (despre acte juridice) încheiat cu anumite forme, cerute de lege. (< lat. solemnis) Vezi definitia »

lemn, surcel,vreasc, spartura pentru foc,pusa la uscat pe vatra ,in soba pe langa foc,pentru a se aprinde mai usor focul. A ojiji- a usca Vezi definitia »

- Lemn apos Vezi definitia »