Definita cuvantului dărâna
dărâná (-n, -át), vb. – A deșela, a speti, a istovi, a obosi. Lat. *dĕrenēre, de la rēn „rinichi” (REW 2581; Candrea; cf. Graur, BL, V, 95). În Trans. și Banat; cf. it. direnare, sp. derrengar. – Der. dărînat, adj. (inutil, nefolositor).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dărâna
persoana,fiinta, Vezi definitia »
TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. Tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acțiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acțiune, o soluționare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-și picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. Refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. Intranz. (Reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [Var.: tarăgăiá, trăgăná vb.I, tărăgăní vb.IV] – Din trăgăna („a trage” <lat. pop.). Vezi definitia »
ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare) Vezi definitia »
furtuná, pers. 3 sg. furtunéază, vb. I (înv.; despre tunuri) a împroșca cu furie, violent, proiectilele. Vezi definitia »
COMPETIȚIONÁ vb. I. intr., tr. A participa la o competiție; a concura; a avea un caracter competitiv. [Pron. -ți-o-. / et. incertă]. Vezi definitia »