MĂRITÁT¹ s. n. Faptul de a (se) mărita; măritiș, măritare, mărit². ◊ Loc. adj. De măritat = (despre o fată) de vârstă potrivită pentru căsătorie; nubilă. – V. mărita. Vezi definitia »

SPÂNZURÁT², -Ă, spânzurați, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care a fost omorât sau s-a sinucis prin spânzurare. ♦ (Fam.; substantivat) Epitet dat unui copil sau unui tânăr care se ține de pozne, de nebunii; ștrengar, neastâmpărat. 2. Agățat, atârnat, suspendat. – V. spânzura. Vezi definitia »

DECUPÁT¹ s. n. decupare. (< decupa) Vezi definitia »

ÎNVEȘMÂNTÁT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat² (cu solemnitate). [Var.: învesmântát, -ă, învestmântát, -ă adj.] – V. înveșmânta. Vezi definitia »

POLIZÁT¹ s. n. Polizare. – V. poliza. Vezi definitia »