REPUGNÁNȚĂ s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia) Vezi definitia »

APAȚĂ, com. în jud. Brașov, în lunca Oltului; 2.748 loc. (1991). Stație de c. f. Turn de cetate (sec. 14). Vezi definitia »

BLASTÚLĂ s.f. A doua fază în dezvoltarea unui embrion; blastocist. [< fr. blastule, cf. gr. blastos – germen]. Vezi definitia »

CHIMÉRICĂ (‹ chimer, trib al tracilor) adj. Fază ~ = fază tectogenetică, desfășurată la sfîrșitul Triasicului sau în Liasicul inferior (faza c. veche) și la sfîrșitul Malmului (faza c. nouă). Pe terit. României, se recunosc urmări ale fazei c. în Dobrogea de Nord. Vezi definitia »

TROCHÍȚĂ, trochițe, s. f. Diminutiv al lui troacă. Vezi definitia »