porumbăcél, porumbăceá, adj. (reg.) pestricior. Vezi definitia »

MUȘEȚÉL s. m. Plantă erbacee anuală, medicinală, din familia compozitelor, cu frunze divizate și cu flori albe pe margini și galbene în centru, foarte aromatice, grupate în capitule terminale; romaniță (Matricaria chamomilla). – Mușat (reg. „frumos” et. nec.) + suf. -el. Vezi definitia »

PĂLTÍNEL, păltinei, s. m. (Pop.) Păltinaș. – Paltin + suf. -el. Vezi definitia »

sugél (-éi), s. m. – 1. Panarițiu. – 2. Urzică-moartă (Lamium purpureum, L. album). – Var. sugiu. Lat. sūgĭllum, rezultatul unei contaminări a lui sĭgĭllum „pecete” cu sūgillāre „a face vînătăi” (Pușcariu, Dimin., 172; REW 7903), cf. it. sugello „sigiliu” și, pentru confuzia ambelor cuvinte, Vitt. Pisani, IF, LIII, 22-3. Contaminarea cu suge (Tiktin; Candrea), nu pare o ipoteză necesară. Sugiu apare în loc de *sugeu, sing. reconstituit după pl. sugei (după Candrea, de la sugel considerat drept dim.). Vezi definitia »

PÉNDEL s. n. mod de rulare a unui film în mai multe săli, părțile acestuia fiind proiectate pe rând. (< germ. Pendel) Vezi definitia »