NÓBIL, -Ă adj. 1. Cinstit, generos; ales; bun; curajos. ◊ Metal nobil = metal prețios; gaz nobil = fiecare dintre gazele inerte, incolore și inodore care se găsesc în cantități mici în atmosferă, ca: heliu, neon, argon, kripton. 2. Distins, grațios, elegant. 3. s.m. și f. Care face parte din vârfurile privilegiate ale societății (mai ales în orânduirea feudală); aristocrat. [< lat. nobilis, cf. it. nobile]. Vezi definitia »

PROTRACTÍL, -Ă adj. Care poate fi întins în direcția înainte. [< fr. protractile]. Vezi definitia »

URACÍL s. n. Pirimidină (C₄H₄N₂O₂) care reprezintă una dintre cele patru baze care codează informația genetică în lanțul de polinucleotide al acidului ribonucleic. Cf. adenină, citozină, guanină, și timină. (terminolog. științif., pref. ur(o)¹- + acetic + suf. -il (= substanță referitoare la); cf. engl. uracil) [MW] Vezi definitia »

INJECTÁBIL, -Ă adj. Care poate fi injectat. [Cf. fr. injectable]. Vezi definitia »

DECOVÍL s.n. Instalație portativă de linie ferată îngustă, folosită la exploatări locale și temporare. [Pl. -le, -luri. / < fr. décauville, cf. Décauville – inginer francez]. Vezi definitia »