ciob (cióburi), s..n. – Fragment, hîrb, bucată dintr-un vas de lut, sticlă sau porțelan. Tc. çob (Roesler 608; Șeineanu, II, 128). DAR respinge această der., bazîndu-se pe extinderea geografică a cuvîntului și pe absența sa din dialecte. Cuvîntul apare și în per.; ar putea proveni din cuman. ceea ce ar explica mai bine extinderea ariei sale. După Cihac, II, 135, din pol. csop. Der. cioabă, s. f. (pipă de lut; vas inutil); ciobăi (var. ciobi), vb. (a sparge, a face bucăți). Vezi definitia »

PLANIGLÓB s. n. planisferă. (< germ. Planiglob) Vezi definitia »

-FOB Element secund de compunere savantă cu semnificația „care are aversiune”, „care are teamă (patologică)”. [< fr. -phobe, it. -fobo, cf. gr. phobos – frică]. Vezi definitia »

PLANIGLÓB s.n. Planisferă, mapamond. [Cf. germ. Planiglob]. Vezi definitia »

GHIOB, ghioburi, s. n. (Reg.) Putină (de brânză). – Cf. magh. döböny. Vezi definitia »