ȘPERȚUÍ, șperțuiesc, vb. IV. Tranz. A da șperț; a mitui. – Șperț + suf. -ui. Vezi definitia »

ștudiruí, ștudiruiésc, vb. IV 1. (înv. și reg.) a învăța, a studia. 2. (reg.; în forma: ștudurui) a se gândi, a reflecta, a chibzui. Vezi definitia »

aurul mâțului expr. (glum.) metal comun asemănător la aspect cu aurul Vezi definitia »

șmenui, șmenuiesc I. v. t. a escroca, a înșela, a păcăli pe cineva în timpul unei tranzacții valutare, substituind banii cu hârtii. II. v. r. (deț.) 1. a se automutila prin tăiere. 2. a consuma intenționat alimente alterate. Vezi definitia »

prealăcuí, prealăcuiésc, vb. IV (înv.) a dăinui, a persista, a dura foarte mult, veșnic. Vezi definitia »