GHICITÓR, -OÁRE, ghicitori, -oare, s. m. și f., GHICITOÁRE, ghicitori, s. f. 1. S. m. și f. Persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului (II 2). 2. S. f. Specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice (II 1); cimilitură. – Ghici + suf. -tor. Vezi definitia »

întrevorbitór s.m. (înv.) persoană cu care stai de vorbă; interlocutor. Vezi definitia »

FONATÓR, fonatoare, adj.n. (Fon.; în sintagma) Organ (sau aparat) fonator = organ (sau aparat) care produce sunetele vorbirii. – Din fr. phonateur. Vezi definitia »

șopór, șopoáre, s.n. (reg.) torent, puhoi. Vezi definitia »

DEPANATÓR I. s. m. muncitor care depanează autovehicule, mașini etc. II. s. n. depanor. (< depana + -tor) Vezi definitia »