cormánă (cormáne), s. f. – 1. Parte a plugului care răstoarnă și mărunțește brazdele, răsturnătoare. – 2. La moara de apă, stavilă. – 3. (Înv.) Catarg. – 4. Ascuțire prea scurtă, care tocește tăișul. – Var. córman, cormán, córmănă. Origine incertă. Se consideră în general der. de la mag. kormány „cîrmă” (Cihac, II, 493; Cancel 13; DAR; Gáldi, Dict., 88), cuvînt care provine din sl. krŭmilo „cîrmă”, cf. cîrmi, și de asemenea sb. korman, rus. kormilo „cîrmă”; însă semantismul din rom. pare izolat și prezintă dificultăți. Este posibil să se produs o contaminare cu alt cuvînt, compară de ex. gr. ϰορωνόν „extremitate îndoită”. Vezi definitia »

PÁSĂ s. f. 1. (sport) trecere a mingii prin lovitură, cu piciorul sau cu capul, unui coechipier; passing. ◊ operație de trecere la executarea unui tur de iluzionism; mișcare a mâinii la hipnotizatori. 2. înaintare către adversar, la scrimă. 3. miză pe care trebuie s-o depună jucătorii de cărți la fiecare nou tur. 4. (mar.) culoar navigabil amenajat printr-o zonă cu pericole (stânci, epave etc.) sau printr-un baraj de mine. 5. stare, situație (trecătoare). 6. trecere a metalului forjat în tiparele sau în matrițele care-l fasonează. (< fr. passe, engl. pass) Vezi definitia »

VĂDÁNCĂ, vădance, s. f. (Pop.) Văduvă. – Vădan + suf. -că. Vezi definitia »

ANVELÓPĂ s.f. 1. Înveliș protector de piele, de cauciuc etc. al unei camere cu aer. 2. Învelitoare de carte; supracopertă. ♦ Mapă de carton, de material plastic etc. în care se păstrează o carte în timpul cititului. 3. (Arte) Atmosferă care învăluie figurile dintr-un tablou, îndulcindu-le contururile. [< fr. enveloppe]. Vezi definitia »

tarabă, tarabe s. f. (er., prst.) vagin. Vezi definitia »