SINÉCDOCĂ s. f. figură de stil constând în restrângerea sau lărgirea sensului unui cuvânt, folosindu-se partea pentru întreg, genul pentru specie, singularul pentru plural și invers, materia din care e făcut un lucru pentru lucrul însuși. (< fr. synecdoque, gr. synekdokhe) Vezi definitia »

poștăritúră, poștăritúri, s.f. (înv.) alergătură încoace și încolo; poștărie. Vezi definitia »

MEIÓZĂ s. f. diviziune celulară în cursul căreia are loc reducerea numărului de cromozomi. (< fr. méiose) Vezi definitia »

OPĂREÁLĂ, opăreli, s. f. 1. Opărire. 2. (Pop.) Iritație a pielii, care se ivește (mai ales la copiii mici) la încheieturi și între coapse, provocând usturimi; opăritură. – Opări + suf. -eală. Vezi definitia »

ELECTROLUMINESCÉNȚĂ s. f. Lumină produsă de unele substanțe sub acțiunea câmpului electric. – Din fr. électroluminescence, germ. Elektrolumineszenz. Vezi definitia »