ORTOTÍP s. n. (genet.) genom original. (< fr. orthotype) Vezi definitia »

FONOTÍP s. n. aparat care transformă sunetele în semne grafice. (< engl. phonotype) Vezi definitia »

MONOTÍP, -Ă, monotipi, -e, adj., (2) monotipuri, s. n. 1. Adj. (Rar) Făcut după un singur model, de un singur tip. 2. S. n. (Tipogr.) Mașină care culege și toarnă literele una câte una. – Din fr. monotype. Vezi definitia »

POLIP²(O)- elem. „polipi”. (< fr. polyp/o/-, cf. gr. polypous) Vezi definitia »

CLIMATÍP s. n. ecotip în condiții climatice specifice habitatului său. (< fr. climatype) Vezi definitia »