fíu (fíi), s. m. – Copil, băiat (considerat în raport cu părinții). – Mr. h’il’u, megl. il’u, istr. fil’. Lat. fῑlius (Pușcariu 618; Candrea-Dens., 588; REW 3303; DAR), cf. it. figlio, fr. fils, sp. hijo, port. filho. Cf. și fie. Der. firesc, adj. (filial); înfia, vb. (a adopta). – Der. neol. (din fr.) filial, adj.; filiați(un)e, s. f.; afilia, vb. Din rom. provine rut. fil (Miklosich, Wander., 15). Vezi definitia »

VERIGÁRIU s. m. v. verigar. Vezi definitia »

leochíu (leochíe), adj. – Roșu aprins. Tc. lök „lac” (Șeineanu, II, 238), cf. bg. ljoki. Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »

hipAIu <a href=„http://kwnjxdproluh.com/”>kwnjxdproluh</a>, [url=http://khgydzdaivlq.com/]khgydzdaivlq[/url], [link=http://psiwddzohvlj.com/]psiwddzohvlj[/link], http://ylwdzgrqhndw.com/ Vezi definitia »

turungíu (-íe), adj. – Portocaliu. Tc. turunci, din per. turung „portocală” (Șeineanu, II, 370), cf. sp. toronja. Vezi definitia »