tréstie (-ii), s. f. – Stuf, papură (Arundo donax). Sl. trŭštĭ, truštije (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 421; Conev 47), cf. bg. trăstika (› mr. trîscă, megl. trăscă). – Der. trestioară, s. f. (plantă, Calamagrostis arundinaea); trestiiș, s. n. (desiș de trestie, loc cu trestie). Vezi definitia »

NEOTENÍE s. n. (biol.) 1. persistență a caracterelor juvenile în stadiul de adult. 2. ajungere a organismului la maturitate sexuală înainte de dezvoltarea lui completă. (< fr. néoténie) Vezi definitia »

BIZARERÍE s. f. ciudățenie, extravaganță; fantezie. (< fr. bizarrerie) Vezi definitia »

CITÁȚIE s. f. înscris oficial prin care cineva este invitat să se prezinte înaintea unui organ judecătoresc sau de urmărire penală. (< fr. citation, lat. citatio) Vezi definitia »

ARGENTOTIPÍE s. f. procedeu de multiplicare prin fotoreproducere în care developarea se face succesiv în soluție de nitrat de argint și de oxalat de potasiu. (< fr. argentitypie) Vezi definitia »