ABSCÍSĂ s.f. (Mat.) Număr prin care se determină poziția unui punct pe o dreaptă orizontală care face parte dintr-un sistem de coordonate; coordonata respectivă. [Pron. -sci-să, pl. -se. / < fr. abscisse, cf. lat. abscissa – parte tăiată, porțiune]. Vezi definitia »

ETNOLINGVÍSTICĂ adj. f. Școala etnolingvistică = curent în lingvistica din S.U.A., inițiat de Edward Sapir, care susține că limba este un produs al societății și o funcție a culturii. [Gen. -cii. / < engl. ethnolinguistics, fr. ethnolinguistique]. Vezi definitia »

IZOPÉCTĂ s.f. Linie care unește pe hartă punctele unde înghețul apei se produce în aceeași zi. [Var. isopectă s.f. / cf. fr. isopecte]. Vezi definitia »

a avea luneta lustruită expr. a avea vedere bună, a vedea bine Vezi definitia »

ELECTROANALÍZĂ s.f. Totalitatea metodelor electrochimice folosite în analiza chimică cantitativă. [Pron. -tro-a-. / < fr. électro-analyse]. Vezi definitia »