Definita cuvantului stătător
STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, adj. 1.Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2.(Înv.:despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stătător
ADORATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care adoră pe cineva sau ceva. (< fr. adorateur, lat. adorator) Vezi definitia »
RĂUFĂCĂTÓR, -OÁRE, răufăcători, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care face sau aduce (mult) rău altora, care contravine legilor morale și sociale; făcător de rele. – Rău + făcător. Vezi definitia »
SECATÓR s.n. Foarfece de grădinar. [< fr. sécateur, rus. sekator]. Vezi definitia »
NENIȘÓR, nenișori, s. m. (Fam.) Diminutiv al lui nene; nenic. – Nene + suf. -ișor. Vezi definitia »
DISECTÓR s. n. (tv.) ~ de imagini = tub electronic al cărui catod, când e luminat, poate emite electroni. (< fr. dissecteur) Vezi definitia »