Definita cuvantului stătător
STĂTĂTÓR, -OÁRE, stătători, -oare, adj. 1.Care stă pe loc, care nu se mișcă, imobil, fix; (în special despre ape) care nu curge. ◊ Piatră stătătoare (și substantivat, f.) = piatra fixă din sistemul celor două pietre ale morii. 2.(Înv.:despre oameni) Cu locuința statornică; stabil. 3. (În loc. adj.) De sine stătător = care poate exista și se poate menține prin propriile sale puteri sau însușiri, care nu depinde de nimeni sau de nimic; independent. – Sta + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu stătător
cosor, cosori s. m. penis. Vezi definitia »
MICUȘÓR, -OÁRĂ adj. v. micșor. Vezi definitia »
tractor, tractoare s. n. (deț.) dispozitiv pentru aprins țigara, confecționat dintr-un rulment fără bile, o cutie, o cârpă carbonizată și o lamă îndoită. Vezi definitia »
AMPLEXIFLÓR, -Ă, amplexiflori, -e, adj. (Bot.) Care îmbrățișează floarea. – Din fr. amplexiflore. Vezi definitia »
LAPIDATÓR, -OÁRE s.m. și f. (Liv.) Cel care lapidează. [Cf. fr. lapidateur]. Vezi definitia »